Un cadou deosebit oferit de Fundatia Fildas Art cu ocazia zilei de 8 martie: o seara speciala in compania operei unui artist recunoscut si apreciat in tara si in strainatate – Corneliu Vasilescu, ale carui lucrari au fost expuse in premiera la Galerie.

Printre invitati, prezenti in numar foarte mare, s-au numarat personalitati din lumea artelor plastice si critici de arta: Dan Haulica – Presedintele Asociatiei Criticilor de Arta, C. D. Zeletin – Presedintele Asociatiei Medicilor Scriitori, Pavel Susara – critic de arta, Pop Negresteanu – artist plastic, Viorel Margineanu – artist plastic, Alma Redlingher – artist plastic, Rodica-Xenia Constantin- Presedinta Asociatiei Femeilor Creatoare in Arta Plastica din Romania. Doamna Anca Vlad (presedintele Fundatiei Fildas Art, sponsor permanent al vernisajelor gazduite de Galeria SENSO), a deschis evenimentul adresand cateva cuvinte celor prezenti.

Expozitia poarta numele de “Nirvana” (realitatea transcendenta ultima spre care omul trebuie sa tinda, realitatea linistii desavarsite a desprinderii de tot), formele din tablourile lui C. Vasilescu aflandu-se pe traseul catre Nirvana, aceasta reprezentand un varf al evolutiei spirituale a celor care, printr-un program sever, se indreapta spre aceasta realitate de dincolo de realitatea comuna senzoriala.

Prof. Dr. C. D. Zeletin a remarcat evolutia foarte interesanta a lui Corneliu Vasilescu, trecerea de la pictura figurativa in care exceleaza, la pictura abstracta de azi, un drum cu etape stralucitoare, pe care el personal le neaga acum, dar care l-au ajutat ca astazi sa exprime frumusetea lumii si adancimile gandului.
Pictura lui C. Vasilescu este o pictura abstracta, o pictura a subtilitatii, o pictura mai mult a mentalului, in care sensibilitatea e sublimata si care cere un efort de intelegere, initiere, contemplare.

Criticul de arta Pavel Susara caracterizeaza pictura lui C. Vasilescu ca maximum de concretete, este pictura care se dezvaluie pe sine insasi fara niciun fel de scenariu, este una geometrica, extrem de riguroasa, trecand de geometria elementara a cadrului panzei si a suprafetei pe care o umple, este o geometrie intrinseca, asimilata, a culorii.
Capacitatea de a echilibra elementele intr-o compozitie constituie de fapt geometria esentiala a picturii lui C. Vasilescu.

Acum, C. Vasilescu a ajuns in faza numita deplasarea spre alb, gradul 0 al picturii, acolo unde cu cat informatia este mai redusã, cu atat potentialul de exprimare este mai mare. „Artistul a ajuns intr-un punct in care griurile colorate, albul in nenumaratele lui ipostaze sunt mult mai importante decat tonurile pure, decat tusele ferme, decat energia viscerala pe care o avea inainte. Acesta poate fi un semn de intelepciune, un semn de melancolie, un semn de disperare in fata unui moment in care totul va deveni alb si va trebui initiat un nou inceput”.

Dupa eveniment artistul a avut amabilitatea de a acorda un scurt interviu, in care ne dezvaluie cateva amanunte legate de viata sa personala si artistica.

Ce ne puteti spune despre aceasta expozitie gazduita de Galeria SENSO ? Ce doriti sa aduceti nou in fata admiratorilor dumneavoastra?

Doamna Rodica – Xenia Constantin, pictor si curator al acestei Galerii, mi-a propus sa vin aici, am vazut sala, mi-a placut si am decis ca toate lucrarile pe care le voi expune sa fie special lucrate pentru aceasta expozitie. Am mai fost si la alte cateva evenimente de acest gen, gazduite de Galeria SENSO, care m-au impresionat. Am apreciat foarte mult expozitia lui Ervant Nicogosian. Paleta cromatica a lui Nicogosian se armoniza foarte bine cu peretii galeriei. Am fost ani buni curator la Oficiul de Expozitii al Ministerului Culturii si stiu foarte bine aceasta meserie. As vrea sa mai adaug ca intentionez sa merg cu aceasta expozitie si la Paris, ocazie cu care doresc sa ma intalnesc cu prieteni artisti din diaspora.

Ce mesaj ati dorit sa transmiteti prin aceasta serie de lucrari expuse in premiera la Galeria SENSO?

Pastrarea constantei fizice: semnul. Constanta fizica trebuia pastrata fara ca sa fie o repetitie. Starea de spirit este volatila, foarte sus, mai mult in planul emotiei. Am functionat dupa un sistem filosofic pe care mai tarziu l-am numit Nirvana, inspirat din starea asta de volatilitate, de plutire.
Marchez o eliberare cu aceasta expozitie. Lucrez la ea de 1 an de zile. Majoritatea lucrarilor sunt de dimensiuni mari. Tablourile care vor fi expuse sunt minimale ca exprimare, semn si cromatica, e o reductie cromatica.

Eu sunt de altfel un om pentru care culoarea vine pe primul plan, dar de aceasta data am inceput sa extrag pigmentul si am pastrat rezultatele lui. E un lucru la care m-am gandit pentru a da o nota aparte acestei expozitii.

Carui gen artistic va considerati tributar si ce ne puteti spune despre perioada studentiei? A fost ea o perioada de acumulari si definire a stilului?

Sunt un pictor de orientare abstracta. Am venit la facultate dupa o intarziere de 15 ani, timp in care am facut toate meseriile… si cu toate acestea, consider ca am pierdut cei 6 ani cat am stat in universitate. Toti colegii mei din grupa au plecat in America, sunt singurul care a mai ramas. Pentru ca am facut facultatea cu 15 ani mai tarziu, am pierdut generatia mea. Asta nu a fost un lucru rau, a fost sansa mea.

Exista o lucrare anume care sa va fi soliciat mai mult decat altele, care sa va fi chinuit intr-un fel aparte?

Toate lucrarile mele m-au chinuit. Chinul meu este sa para ca sunt facute usor, iar asta este foarte greu. M-a inspirat tot ce e frumos. Fiind un pictor abstract, nu am avut surse concrete de inspiratie. Am momente de recreatie, de fantazare si incep sa fac liber niste acuarele. Imi plac foate mult florile. Pentru mine aceasta este o pauza activa.

Experienta de viata v-a ajutat in creatia artistica sau, dimpotriva, a fost un motiv de suferinta si lupta?

Am fost un om norocos. Vin dintr-o familie de detinuti politici. Am facut si eu putina puscarie, dar acesta este un noroc, pentru ca momentele de criza, accidentele mai putin placute, acestea ajuta in evolutia noastra. Crizele te formeaza.

Talentul remarcabil pe care il aveti este mostenit sau a fost un „accident” fericit? Ce ne puteti spune despre familia dumneavoastra?

Dragostea si inclinatia pentru pictura le am de la mama mea si de la unchiul meu, care a studiat la Paris, la Julien. A venit apoi in tara ca profesor de arte decorative. Am invatat foarte mult de la el.
Eu vin de la Iasi, pe mine Iasiul m-a format. Am fost membru de Uniune inainte de a face studii. Faptul ca desenam de acasa m-a ajutat foarte mult si colegii mei vedeau ca eu lucrez cu mare usurinta, ceea ce era cam suspect.

Foarte multi artisti au simtit nevoia ca la un moment dat sa ajute la formarea tinerilor doritori sa se afirme in lumea artelor plastice. Ati desfasurat si o activitate didactica?

Am fost pentru scurta vreme profesor la Universitatea de Arte, dar am plecat apoi la liceul Tonitza unde am infiintat, dupa Revolutie, catedra de pictura, pe care am si condus-o cativa ani.

Ce parere aveti despre noua generatie de artisti?

Cred ca este bine sa incerce orice forma de manifestare a artei. Sunt si lucruri interesante si mai putin interesante. Orice ar fi, trebuie sa fie invaluit intr-o aura de mister. Daca nu are mister, atunci nu mai este arta.