La fel ca si Romania, si alte state practica criterii de stabilire a dependentei sau independentei activitatilor, insa o mare parte dintre aceste tari vin si cu solutia reglementarii statutului de „dependent self employed” – DSE, care nu este unul de angajat, ci se afla la granita dintre angajat si „self employed”, prin urmare o forma „hibrid”. Franta, Germania, Italia au definit si reglementat „dependent self employed” in diverse moduri. Austria a definit 3 categorii de auto-angajati dependenti.

In Romania, conform unui studiu european din 2013 de 126 de pagini, dedicat analizei auto-angajatilor dependenti, avem cea mai inflexibila piata a contractelor de munca. Astfel, noi avem doar jumatate din procentul de angajati part-time fata de Europa, si doar 1,5% angajati temporari fata de o medie de 14% in UE (probabil cei aflati in probe, dupa care contractul se poate practic intrerupe doar din initiativa angajatului).

Pe acest fond s-a dezvoltat totusi categoria de self-employed, ce a depasit cu 3.5% media europeana de 14.4%. Era o compensare utila si necesara economiei, un motor al dezvoltarii si rezervor de viitori angajatori.

Prin decizia de eliminare a exceptiei de la reconsiderare s-a desfiintat practic categoria de „dependent self – employed”. Aceasta va conduce la o agitatie a pietei, o disperare a celor care nu-si vor gasi „angajator” imediat – deoarece intelegem ca orizontul de timp permis pentru tranzitia de la calitatea de DSE la cea de salariat este foarte scurt, dupa care vine „recalificarea”.

Mentionam ca nu e aici vorba despre nivelul taxelor. Intelegem ca se poarta negocieri pentru marirea acestora si plafonarea la 3 salarii medii ale CAS si CASS, ceea ce ar aduce o contributie insemnata la bugetul de stat. Este vorba despre pastrarea unui statut de independenta convenit intre prestator si beneficiar cand se doreste atat libertate fata de canoanele unei „fise de post” cat si transferarea raspunderii profesionale  si a „riscurilor meseriei” la prestator.

Ec. Anca Vlad

Primvicepresedinte CNPR